OK. Leapsa primita de la Andreea. Intrebarea era: Cine ai vrea să cânte la Zilele Timişoarei?
Eu propun pe urmatorii:
- Alternosfera (ca ma obsedeaza in ultimul timp cateva melodii de-ale lor)
- Metallica (desi cam greu, ca toate trupele mari vor sa cante la Bucuresti. De ce? nu-mi explic)
- Kamelot (imposibil sa nu va placa macar o melodie de-a lor)
- Serj Tankian (cu sau fara SOAD)
Iar eu dau leapsa mai departe la Irina!
Thursday, 9 July 2009
Friday, 24 April 2009
De ce iubim femeile?
Original am gasit postul la un coleg (Boog) pe blog, dar pentru cei care nu au chef sa citeasca prea mult am zis sa pun si eu asta:
Thursday, 23 April 2009
A fost odata...
23 aprilie. De ceva timp s-a terminat si asa zisa sarbatoare de Pasti. Nu mai sunt oua rosii de ciocnit, carnea de miel s-a terminat de mult, prajiturile la fel. Da! S-a mai dus o sarbatoare din anul acesta, iar eu, ca de obicei am fost sa il petrec acasa, la Orsova. Ma asteptam sa fie mult mai bine, mai frumos, mai vesel, dar ca niciodata, am petrecut cel mai trist Paste.
Am incercat sa dau de cativa din fostii colegi de liceu, cei care mi-au fost mai apropiati, dar toti aveau deja planuri, iar cu cei ce am reusit sa ma intalnesc, parca nu ii mai recunosteam. Acele persoane cu care mai acum cativa ani petreceam ore si zile intregi impreuna, acum, in cateva minute nu mai aveam subiect de discutie. Mi s-a parut tare ciudat si trist in acelasi timp vazand cat de mult se poate schimba omul intr-un timp destul de scurt.
Revenind... toata lumea stia ce face in seara invierii, mai putin eu. Cine mai putea fi in aceeasi situatie, decat amicul meu Velimirovici, asa ca ne-am dat intalnire la "Sfanta" Ciresica, acel barulet ascuns dupa gardul viu, unde berea e tot timpul rece si ieftina. Nu am stat decat pret de doua beri si multe pahare de vorbe,timp in care am depanat multe amintiri si am pus tara la cale. Drumul spre casa a fost acelasi: singuratic, pustiu, fara urma de suflet, singura vietate care misca in acest peisaj fiind un caine care latra in noapte. Ajuns acasa am observat ca linistea de pe strada se pastreaza, toata lumea dormea sau era plecata la manastire/biserica. Ce era de facut, decat sa ma pun in pat si sa incerc sa adorm? Ceea ce am si facut.
A doua zi, de dimineata, micul dejun in familie. Singura chestie care mai aducea a Paste in familie, cand toata lumea se strange in jurul mesei si ciocnim ouale vopsite, rostind acelasi "Hristos a inviat!". Singura problema e ca de data aceasta, pana si aceasta "traditie" in familie si-a pierdut farmecul. Nimic nu mai parea sa aibe acelasi sentiment placut de sarbatoare, de fericire, lucru care m-a intristat si mai rau.
Restul zilelor nu au fost cu nimic diferite de o simpla vizita acasa. Anul acesta, urarea "Paste fericit!" pe mine m-a ocolit.
Dupa cum obisnuiesc sa asociez cu fiecare stare/sentiment cate o melodie care predomina, de obicei in capul meu, de data aceasta m-am gandit la A-HA - Forever not yours
Am incercat sa dau de cativa din fostii colegi de liceu, cei care mi-au fost mai apropiati, dar toti aveau deja planuri, iar cu cei ce am reusit sa ma intalnesc, parca nu ii mai recunosteam. Acele persoane cu care mai acum cativa ani petreceam ore si zile intregi impreuna, acum, in cateva minute nu mai aveam subiect de discutie. Mi s-a parut tare ciudat si trist in acelasi timp vazand cat de mult se poate schimba omul intr-un timp destul de scurt.
Revenind... toata lumea stia ce face in seara invierii, mai putin eu. Cine mai putea fi in aceeasi situatie, decat amicul meu Velimirovici, asa ca ne-am dat intalnire la "Sfanta" Ciresica, acel barulet ascuns dupa gardul viu, unde berea e tot timpul rece si ieftina. Nu am stat decat pret de doua beri si multe pahare de vorbe,timp in care am depanat multe amintiri si am pus tara la cale. Drumul spre casa a fost acelasi: singuratic, pustiu, fara urma de suflet, singura vietate care misca in acest peisaj fiind un caine care latra in noapte. Ajuns acasa am observat ca linistea de pe strada se pastreaza, toata lumea dormea sau era plecata la manastire/biserica. Ce era de facut, decat sa ma pun in pat si sa incerc sa adorm? Ceea ce am si facut.
A doua zi, de dimineata, micul dejun in familie. Singura chestie care mai aducea a Paste in familie, cand toata lumea se strange in jurul mesei si ciocnim ouale vopsite, rostind acelasi "Hristos a inviat!". Singura problema e ca de data aceasta, pana si aceasta "traditie" in familie si-a pierdut farmecul. Nimic nu mai parea sa aibe acelasi sentiment placut de sarbatoare, de fericire, lucru care m-a intristat si mai rau.
Restul zilelor nu au fost cu nimic diferite de o simpla vizita acasa. Anul acesta, urarea "Paste fericit!" pe mine m-a ocolit.
Dupa cum obisnuiesc sa asociez cu fiecare stare/sentiment cate o melodie care predomina, de obicei in capul meu, de data aceasta m-am gandit la A-HA - Forever not yours
Friday, 3 April 2009
Un banc vechi dar bun
Petre, cioban de meserie, era in armata. Ii trimite un plic sotiei, in care era un desen. Pe foaie erau desenate o floare, doi copii, o fantana, un soare si o baba. Sotia a descifrat desenul: -"Floareo, ai grija de copii sa nu cada in fantana, tu-ti soarele ma-ti!"
Thursday, 2 April 2009
Wednesday, 1 April 2009
Love can begin here
So I want to change the world.. When you first have this idea in your head.. and you're just thinking about it.. to see if it can be done or not.. to see where you could start.. or at least try to see where you can start doing your homework.. you play a few moves and try to anticipate the first few steps, the plan you're following.. things that could go wrong or things you can't know the result of.. yet.
The first thing everyone says is either: "It can't be done!" or "Oh yeah, I'd like to see that!" and both of these things motivate me, plus that.. I've got nothing to lose.. :) but if I can accomplish something like that.. we've got a lot to gain.
Cam asa suna inceputul unui blog peste care am dat astazi pe net. Care sunteti curiosi si vreti sa cititi mai mult, o puteti face aici.
The first thing everyone says is either: "It can't be done!" or "Oh yeah, I'd like to see that!" and both of these things motivate me, plus that.. I've got nothing to lose.. :) but if I can accomplish something like that.. we've got a lot to gain.
Cam asa suna inceputul unui blog peste care am dat astazi pe net. Care sunteti curiosi si vreti sa cititi mai mult, o puteti face aici.
Tuesday, 31 March 2009
Rudolf Steiner - ESOTERISMUL CREŞTIN - Planul astral
Dupa ce mult timp nu am mai vorbit cu Mirka, zilele trecute am intrat in vorba pe mess si am ajuns sa discutam chestii destul de interesante. Din pacate nu pot pune toata conversatie de pe mess ca probabil ar ocupa cateva pagini, dar va pot da link la un articol care l-am dezbatut:
Rudolf Steiner - ESOTERISMUL CREŞTIN - Planul astral
Sper ca si voi il gasiti la fel de intesant precum l-am gasit si eu.
Sunday, 29 March 2009
Te rog sa ma ierti
Recent, trecand printr-o perioada de criza (nu, nu economica) am ajuns sa fiu foarte deprimat. In tot acest timp mi-au trecut mai multe cantece prin cap printre care si unul, compus de Pentagon. Nu am de unde sa va dau sa il ascultati, deoarece nu cred ca a fost inregistrat vre-odata, dar il cantam de mule ori impreuna cu Niky prin parc sau la el in apartament. Va pot pune doar versurile la dispozitie. Sper sa va placa.
Aceasta tacere din ultimul ceas
E ultimul ragnet pustiu ce-a ramas
Ma doare amintire si sufletul meu
Cand stiu ca-s o simpla parere de rau
Priveste-ma tandru si nu te gandi
Ca-n viata tu cauti doar liber sa fi
Priveste-mi iubirea si da-mi inapoi
O mie de vise si nu de noroi
Zambesti doar ironic si nici nu mai stiu
Cand rece, cand dulce, cand tandru sa fiu
Te vreau doar aproape de sufletul meu
Doar doru-i credinta si tu esti ateu
Nu stiam ca pe mine ma vrei
Dar te-am lasat s-astepti
Au trecut dimineti, dupamiezi, inserari
Te rog sa ma ierti.
Subscribe to:
Posts (Atom)
